Standarde pentru ureea marine

Standardele pentru ureea marină se referă la standardele de calitate ale ureei utilizate în sistemele de tratare a gazelor de evacuare a navelor. Ureea marine este o substanță chimică a cărei funcție principală este de a transforma oxizii de azot (NOx) emisi de nave în azot inofensiv (N2) și apă (H20) prin tehnologia SCR (tehnologie de reducere catalitică selectivă), reducând astfel emisiile navelor și protejând mediul.
Formularea standardelor pentru ureea marine este de a asigura calitatea ureei marine pentru a se asigura că poate reduce în mod eficient emisiile navelor.
Următoarele sunt principalele conținuturi ale standardului ureei marine:
1. Compoziția chimică
Compoziția chimică a ureei marine ar trebui să îndeplinească următoarele cerințe:
Conținut de azot amoniac (NH{{0}}N): 32,5% ± 0,4%
Conținut de apă: mai mic sau egal cu 0,5%
Conținut de fier: mai mic sau egal cu 1,0ppm.
Conținut de cupru: mai mic sau egal cu 0,1 ppm
Conținut de crom: mai mic sau egal cu 0,1 ppm
Conținut potențial: mai mic sau egal cu 0,1 ppm
Conținut de cobalt: mai mic sau egal cu 0,1 ppm
Conținut de mangan: mai mic sau egal cu 0,1 ppm
Conținut de crom: mai mic sau egal cu 0,1 ppm
2. Aspect și culoare
Aspectul ureei marine trebuie să fie lichid, incolor și transparent, fără materii plutitoare și sedimente și fără miros.
3. Proprietăți fizice
Proprietățile fizice ale ureei marine ar trebui să îndeplinească următoarele cerințe:
Densitatea relativă (20'C): 1.328-1.333
Vâscozitate dinamică (20C): mai mică sau egală cu 1,5 mPa●s
Valoarea pH-ului (25C): 7.0-9.0